Welcome, Guest! Registration RSS

Aici s-a născut veșnicia

     Milești Mici- locul unde rămâi surprins  de străduţele întortocheate, prospeţimea aerului, curăţenia şi cumsecădenia gospodarilor în fiecare zi. Calmul naturii de aici este atât de dens, iar liniştea naturii atât de profundă, încât îţi poţi auzi bătăile inimii. Nici un lătrat de câine, nici ciripit de pasăre nu curmă liniştea perfectă care domneşte în jur. Privind pentru mai multe minute în şir acest tablou, simţi cum te scufunzi în natură cu toată fiinţa. Auzi cum şopteşte şi îţi citeşte gândurile. Dacă ştii să asculţi, îţi vorbeşte despre frumuseţea naturii şi despre istoria încărcată a locurilor. Este un sătuc frumos și atractiv pe tot parcursul anului. Primăvara, din loc în loc, dâre lungi, de la urmele tractoarelor, brăzdează ogorul şi dau impresia existenţei unor poteci către înaltul cerului. Un miros proaspăt, venit de la vegetaţia verde care înveleşte pămîntul, îţi umple sufletul şi te îmbată cu emanaţii curate. În câteva săptămâni, peste aceste câmpuri rodul se va aşterne. Verdele crud al pământului se va transforma într-un galben auriu. Câmpiile comunei se vor transforma într-un covor de aur, care va aştepta tăcută să fie cutreierată de gospodarii harnici ai locului. Un vânticel molcom şi timid adie uşor peste plantele ce se ridică cu grijă spre cer. Firele verzi ale acestora se mişcă în bătaia vântului şi creează senzaţia unei mări în mişcare. Val de val mişcă dintr-o parte în alta firele verzi ale plantelor, antrenând toată câmpia într-un dans armonios. Când vântul încetează, totul în jur se întoarce la încremenirea specifică. Dacă din când în când câte o pasăre nu ar săgeta cerul, aş putea jura că totul stă în loc. Odată  ce intri în sat, eşti întâmpinat de râuleţul Işnovăţ cu apă cristalină ce brăzdează solul, hrănind în drumul său oameni, animale şi vegetaţia deopotrivă. Iazurile, cu ape curate, pline de peşti feluriţi, sunt presărate pe suprafaţa comunei. În luciul lor se oglindesc frumuseţile naturale ale acestui pămînt şi albastrul pur al văzduhului. Odată ce vei păşi pe teritoriul comunei Mileştii Mici, vei descoperi şi o importantă pagină din istoria şi cultura acesteia.
Cartea de vizită a comunei Mileştii Mici reprezintă galeriile de păstrare a vinurilor „Mileştii Mici”, declarate prin lege Patrimoniu Naţional al Republicii Moldova şi incluse în Cartea Recordurilor- Guiness Book în  2007. Înterprinderea de Stat Combinatu de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” dispune de cea mai mare colecţie de vinuri din lume- „Colecţia de Aur”, care numără cca 1,5 mln butelii de vin.
În scrierile străinilor despre mileşteni, precum şi în descrierile lor de către ei înşişi, s-a spus că mileştenii sunt oameni veseli, primitori, paşnici, iubitori de petrecere, cu un accentuat ataşament faţă de familie, tradiţie, credinţă şi bineânţeles faţă de ţară. Una din calităţile mileştenilor care nu a scăpat cu vederea nimănui este ospitalitatea. Mileşteanul este, se crede, nespus de ospitalier faţă de rude şi de prieteni, dar mai ales faţă de străini. Majoritatea străinilor care vizitează comuna Mileştii Mici, rămân uluiţi de deschiderea şi dărnicia necondiţionat oferită de către gazde, trăsătură care poate fi aplicată aproape universal locuitorilor comunei. Oricine nu ar trece pragul casei, fie o rudă, un prieten apropiat sau chiar un străin, va fi neapărat invitat la masă la care vor servi nuci, învârtită şi nu în ultimul rând oaspeţii vor fi serviţi neapărat cu vin. Cu puţin noroc, aceştea vor putea fi serviţi, pe lîngă tradiţionalul ulcior cu vin rece de casă şi cu bucate tradiţionale ale moldovenilor: mămăligă, brânza de oaie şi friptură din carne de porc, răcituri...care nu se mănâncă, de altfel, în toată ziua, poate exact pentru a nu pierde respectul pentru tradiţie şi sobrietate. Satul este baştina personalităţii Mihail Bârcă (1888-1973) mare compozitor, dirijor, profesor de muzică, prozator, publicist, autor al romanului „Morozemii” şi a nuvelei „ Cerşetorul”. Astăzi liceul comunei Mileştii Mici poartă numele personalităţii culturii interbelice Mihail Bârcă.

La margine de lume,
venit din vremi bătrâne,
un plai cu dulce nume
înălţător rămâne.
Aici o vatră sfântă
la sanul ei ne strânge
şi doina cand se cântă
o lume toată plânge.
Ne încălzeşte lutul,
ne-alină două ape,
pătimitor, trecutul
într-un oftat încape;
o iarba-nrourată
ascunde veche rană,
ni-i soarta zbuciumată,
oricând basarabeană.
Avem un nuc şi-i verde,
şi-n pragul casei creşte,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne păzeşte;
la prunci suntem cu gândul
şi nu dorim războaie,
noi semănăm pământul
şi aşteptăm o ploaie.
Basarabia, Basarabia...
Frate şi soră, mamă şi tată...
Basarabia, Basarabia...
Scumpa icoană, în inimi purtată...
Trecută prin foc si prin sabie,
furată, trădată mereu,
eşti floare de dor, Basarabie,
eşti lacrima neamului meu.

Autor: ... Read more »
Views: 4726 | Added by: Dan_Vrăjmaş(Admin) | Date: 10.08.2011 | Comments (141)